marți, 13 mai 2008

Şi încă vor mai bate...

Inimile noastre, au bătut, bat şi vor mai bate âncă mult timp de acum încolo la Mureş.
Graţie Olimpiadelor....

De ce?

Suntem oameni la o adică, cei de pe stradă ne ştiu la fel, părinţii sunt tot acasă ( pe alţii îi aşteaptă colegii de cameră), dar partea bună este că ieri am fost o echipă de 5 oameni. Echipă cu care fiecare membru a avut ocazia să se mândrească ieri. Cum putem ştii că cei care trec pe lângă noi vor fi cei care ieri au susţinut în faţa unui juriu, ceea ce a reprezentat munca lor, cu participarea efectivă atât a clientului cât şi a lor (dar mai mult a lor).

Suntem conştienţi că am salutat şi am avut onoarea să discutăm cu un ministru în funcţie. Am văzut şi omul din spatele funcţiei. Nu mulţi se pot lăuda cu asta.

Şi totuşi mă gândesc la Olimpiade, de nevoia de a participa la un astfel de eveniment.
Experienţa a meritat, a meritat şi banii investiţi, a meritat şi orele nedormite, a meritat o fugă interminabilă între 2 trenuri, a meritat disconfortul, a meritat .....
BĂI, oare chiar a meritat?
DA

Niciun comentariu: