loading... LOADING inCOMPLETE

Era să uit de prezentarea echipei…dar mi-a aruncat subconştientul un gând direct în orbite (se poate aşa ceva? În fine, o fi vreo metaforă, sper) şi pur şi simplu nu pot să nu trec peste. Visam frumos când s-a produs, ce poate să fie altceva decât „inevitabilul”? Exact despre el este vorba. Dar nu despre inevitabil vreau sa-mi scriu, ci despre visul ăla... Moamă că ajung să-mi scriu visele...Să recapitulăm: mi-a povestit bunicu’ că i-a povestit stră-bunicu’ că bunicu’ lui ar fi participat si el la olimpiadele comunicării. Bine, am inventat chestia cu bunicu’ şi cu stră-bunicu’(am ceva cu bunicii, atâta tot), şi că de fapt am visat ceea ce o să scriu în continuare, dar să fie mai plauzibilă întămplarea o să presupun că bunicu’ chiar mi-a povestit...Şi zicea că şi bunicu’ lui ar fi participat la olimpiadele comunicării, cam prin 1808...că a auzit la radio pe unu că dă „800 dă para”... (E doar un vis. Chiar nu trebuie să credeţi, dar dacă se află un ucigaş langă voi şi vă obligă să faceţi asta, ar fi bine să o faceţi). Mai mult, şi-a făcut şi blog. Iar mă pierd în amănunte şi uit să prezint echipa şi o să mă tortureze Despina - rele fetele din ziua de azi. Aşa, deci se făcea că e prin 1808... Păi stai fra’ că în 1808 nici nu făceam naveta săptămânală la Sibiu cu trenu’. Noroc cu vecinu’ că lucrează în Sibiu şi are maşină de serviciu...În fine, stră-bunicu’ meu, adică bunicu’ lu’ bunicu’ (o fi bine? Mă doare capu’ să o mai gândesc şi pe asta) avea o Dacie 1100 şi cu ea a plecat la Bucureşti, şi bineînţeles cu încă patru golani ce chiuleau de la şcoala cu săptămânile, că regulamentul prevedea tot cinci membrii ca şi acum. Şi au ajuns la Bucureşti, şi ca să vezi, s-a produs acel „inevitabil”. M-am trezit şi nu am aflat ce a făcut bunicu’ lu’ bunicu’ la olimpiadele, sau mă rog, la preselecţia de la ediţia din 1808.
Abia aştept sa-mi prezint coechipierii, să mai scrie şi ei tâmpenii...să mai pot da şi eu vina pe cineva...